AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport prevăzut cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOȘENILÉTĂ s.f. Autovehicul de transport cu două roți directoare în față și două șenile propulsoare în spate. [< autoșenilă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOȘENILÉTĂ s. f. autocamion echipat cu roți directoare în față și cu șenile propulsoare în spate. (< autoșenilă + -etă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul pentru transportul bunurilor, suspendat pe roți directoare în față și pe două șenile propulsoare în spate. [Pr.: a-u-] – După fr. autochenille.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autoșenilétă s. f. (sil. a-u-), pl. autoșeniléte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOȘENILÉTĂ ~e f. Autocamion echipat cu roți în față și cu două șenile propulsare în locul roților din spate. /Din autoșenilă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink