MĂNGĂLĂU, măngălaie, s. n. (Reg.) Obiect de lemn, lung (și dreptunghiular), cu suprafața ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă. – Din magh. mángoló.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂNGĂLĂU s. (reg.) maglă, mânjălău, zolitor. (~ pentru frecatul rufelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂNGĂLĂU s. v. tăvălug, vălătuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măngălău s. n., art. măngălăul; pl. măngăláie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink