Rezultate din textul definițiilor
CURTEAN, -A, curteni, -e, s. m. si f. Persoana care indeplinea o anumita slujba la curtea unui monarh sau care facea parte din suita unui suveran. ♦ (Inv.; la m.) Ostean care depindea de o curte domneasca, prestand unele slujbe si bucurandu-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.
CREDINCER, credinceri, s. m. (Inv.) Om de incredere (la o curte domneasca); slujbas cu rang de boiernas. – Credinta + suf. -ar.
AULA s.f. 1. (Ant.) Curte in fata locuintelor importante, in jurul careia se grupau dependintele. 2. Sala mare de festivitati (aflata mai ales in incinta unei institutii de invatamant). 3. (In oranduirea feudala) curte domneasca sau imparateasca. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula].
polata, polate si polati, s.f. (inv. si reg.) 1. palat domnesc sau imparatesc; curte domneasca, princiara sau imparateasca; sala, camera mare intr-un palat. 2. incapere mica pe langa o casa taraneasca; camara, chelar; magazie, sopron. 3. camera mica de locuit in casele taranesti. 4. prisaca, stupina. 5. perete de legatura intre casa si o alta cladire alaturata. 6. streasina de casa; bucata de scandura asezata la streasina casei. 7. portiune dintr-un gard de scanduri. 8. schela care serveste ca suport muncitorilor care lucreaza la inaltime. 9. (in forma: polatie) avut, zestre, calabalac. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (in forma: poladie) populatie a unui tinut sau a unei tari.
CAFEGI-BASA, s. m. invar. Boier de rang inferior, mai mare peste cafegiii curtii domnesti, insarcinat sa aduca domnitorului cafeaua la ceremonii. – Din tc. Kahveci bası.
CAFEGIU, cafegii, s. m. 1. (Inv.) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Inv.) Slujitor la curtea domneasca insarcinat cu prepararea si servirea cafelelor. 3. (Fam.) Barbat care bea cu placere multa cafea (2). – Din tc. kahveci.
CICHIRGIU, cichirgii, s. m. (Inv.) Cofetar; cel care ducea tavile cu dulceata la curtea domneasca. – Din tc. seker-ci.
HORA2, hore, s. f. (Inv.) Incapere spatioasa la curtea domneasca, servind ca sala de asteptare sau ca loc de petreceri. – Ngr. hora.
JITNICER, jitniceri, s. m. (In evul mediu, in Moldova) Dregator care avea grija de magaziile cu grane ale curtii domnesti. [Var.: jicnicer, jignicer s. m.] – Jitnita + suf. -ar.
PITAR, pitari, s. m. (In evul mediu in tarile romanesti) Titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu paine a curtii domnesti (si a ostirii) si cu supravegherea brutarilor domnesti; boier care avea acest titlu. ◊ Mare (sau vel) pitar = boier de divan insarcinat cu supravegherea brutariei domnesti si care avea sub ordinile lui mai multi pitari. – Pita + suf. -ar.
SABANA, sabanale, s. f. Haina lunga asemanatoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii si pajii la curtile domnesti. [Var.: savana s. f.] – Din tc. sebane.
TIMIR, timire, s. n. 1. (Inv. si reg.) Emblema care serveste drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oras, al unei corporatii sau membrilor ei, unei tari etc. 2. Denumire data in evul mediu, in tarile romane, calauzei si insotitorului oficial al unui strain, mai cu seama de la hotare pana la curtea domneasca. [Var.: timara s. f.] – Din magh. cimer.
APROD, aprozi, s. m. 1. Dregator al curtii domnesti in Moldova si Tara Romaneasca, cu atributii (administrative, fiscale, juridice) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domneasca. 3. Slujbas care pazea salile si introducea publicul in unele institutii. – Din magh. aprod „paj, ucenic”.
DREGATOR, dregatori, s. m. (In Tara Romaneasca si in Moldova) Demnitar la curtea domneasca avand atributii in sfatul domnesc, in administratie, justitie, armata; p. gener. conducator; inalt functionar [Var.: (inv. si reg.) diregator s. m.] – Drege + suf. -ator.
PLOCON, plocoane, s. n. 1. Dar omagial intrand in obligatiile vasalilor catre Poarta sau ale supusilor catre curtea domneasca sau catre stapanul mosiei; (astazi, fam.) dar, cadou (facut adesea pentru un serviciu, o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva in fata cuiva. ♦ Spec. Dar care se da nasilor (la nunta, la botez sau in anumite ocazii). 2. (Inv.) Jertfa, ofranda. 3. (Si in sintagma plocon de nume) Denumire data, in evul mediu, in tarile romane, unor dari sau daruri, devenite apoi obligatii ale birnicilor. [Var.: poclon s. n.] – Din sl. poklonu.
VORNIC, vornici, s. m. 1. (In evul mediu, in tarile romanesti) Mare dregator la curtea domneasca, insarcinat cu supravegherea curtii, cu conducerea treburilor interne ale tarii, avand si atributii judecatoresti. ◊ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintai boier din divan, avand sarcina de carmuitor si de inalt judecator al curtii domnesti si al intregii tari. Vornic de Tara de Jos (sau de Sus) = dregator cu rang de vornic (1) a carui autoritate se intindea asupra unei jumatati din tara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei in orase, cu atributii judecatoresti. 2. (Inv.) Primar al unui sat sau al unui targ. ♦ Functionar in administrarea comunelor rurale, insarcinat cu distribuirea corespondentei, convocarea satenilor la adunari, anuntarea stirilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3) – Din sl. dvorĩniku.
PORTAR, portari, s. m. 1. Persoana insarcinata cu paza (intrarii) unei intreprinderi, a unei institutii, a unei case de locuit etc. 2. Boier insarcinat cu paza curtii domnesti (si cu alte treburi de protocol, administrative etc.). ◊ Portar de Suceava (sau al Sucevei) = mare dregator insarcinat cu apararea capitalei si a curtii domenesti moldovene; comandant suprem al ostirii moldovene din trecut; hatman. 3. Sportiv dintr-o echipa care apara spatiul portii proprii spre a evita primirea de goluri. – Poarta + suf. -ar.
POSTELNICEL, postelnicei, s. m. Titlu dat unui slujbas (civil sau militar) de la curtea domneasca subordonat postelnicului (1); persoana care avea acest titlu. – Postelnic + suf. -el.
CIOHODAR, ciohodari, s. m. Slujbas la curtea domneasca din Tara Romaneasca si Moldova avand obligatia sa ingrijeasca de incaltamintea domnului sau indeplinind functia de lacheu al acestuia. – Din tc. cuhadar.
CLUCER, cluceri, s. m. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Dregator care se ocupa cu aprovizionarea curtii domnesti. – Din sl. kliuciari.
NARGHELEGIU, narghelegii, s. m. Slujbas la curtea domneasca din tarile romanesti care pregatea domnului narghileaua. – Din tc. nargileci.
COMIS, comisi, s. m. Mare dregator in Moldova si in Tara Romaneasca, in evul mediu, care avea in sarcina sa caii si grajdurile curtii domnesti, precum si aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. komis.
EDECLIU, edeclii, s. m. (Inv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domneasca. – Din tc. yedecli.
SPATAR2, spatari, s. m. Inalt demnitar la curtea domneasca in timpul feudalitatii, care avea la inceput functia de a purta la festivitati spata domneasca, iar mai tarziu pe cea de sef al armatei si al politiei. ◊ Mare spatar = comandant suprem al ostilor tarii. – Ngr. spatharis.
SEIMEN, seimeni, s. m. (In sec. XVII-XVIII, in Tara Romaneasca si in Moldova) Soldat din corpul de ostasi mercenari pedestri inarmati cu sanete, a caror atributie era paza curtii domnesti. [Var.: siimen, simen s. m.] – Din tc. segmen.
SEIZ, seizi, s. m. (Inv.) Randas, grajdar (la curtea domneasca). – Din tc. seyis.
SLUGER, slugeri, s. m. Dregator in Tara Romaneasca si in Moldova insarcinat cu aprovizionarea curtii domnesti si a armatei (rangul si atributiile variind de la o epoca la alta si de la un principat la altul); rang, titlu purtat de acest dregator. [Var.: sulger s. m.] – Cf. scr. sluzar.
SPATAR2, spatari, s. m. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Dregator la curtea domneasca care purta la ceremonii sabia si buzduganul domnului, iar mai tarziu avea comanda cavaleriei. ◊ Mare spatar = comandant suprem al armatei in lipsa domnului. – Din ngr. spatharios.
PAHARNIC s. (IST.) (inv.) ceasnic. (~ la curtea domneasca.)
PORTAR s. 1. (inv.) portier, usar. (~ la o casa.) 2. (IST.) usar. (~ era insarcinat cu paza curtii domnesti.) 3. (SPORT) (englezism) goalkeeper. (~ la fotbal.)
USAR s. (IST.) portar. (~ul era insarcinat cu paza curtii domnesti.)
CAFEGIU ~i m. 1) inv. Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea. 2) inv. Dregator la curtea domneasca care prepara si servea cafeaua. 3) fam. Amator de cafea. /<turc. kahveci
CIOHODAR ~i m. (in Moldova medievala) 1) Dregator la curtea domneasca care avea in grija incaltamintea domnului. 2) Sluga la turci care insotea pe demnitari. [Sil. cio-ho-] /<turc. cuhadar
CLUCER ~i m. (in Moldova si in Muntenia medievala) Boier care se ocupa cu aprovizionarea curtii domnesti. /<sl. kljutaru
COMIS1 ~si m. inv. Dregator care avea in grija sa caii si grajdurile curtii domnesti. /<ngr. komis
COPIL ~i m. 1) Baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.
DREGATOR ~i m. (in Moldova si in Muntenia veche) Mare demnitar la curtea domneasca, avand atributii administrative, militare si judecatoresti. /a drege + suf. ~ator
JITNICER ~i m. inv. Boier de la curtea domneasca care avea in grija jitnitele. /jitnita + suf. ~ar
MUCARER ~uri n. ist. 1) Ordin dat de Poarta Otomana prin care se confirmau domnitorii in scaun; firman de inscaunare. 2) Suma de bani platita Portii Otomane de catre domnitori pentru a obtine reinnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domneasca cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer
PITAR ~i m. 1) inv. (in Moldova medievala) Dregator care avea in grija sa aprovizionarea curtii domnesti cu paine. 2) rar Lucrator specializat in fabricarea painii; brutar. /pita + suf. ~ar
PLOCON ~oane n. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala) Dar oferit de supusii Portii Otomane, curtii domnesti sau mosierului. 2) fam. Cadou facut unei persoane pentru a obtine o favoare sau drept multumita pentru un serviciu ◊ A duce (sau a aduce, a trimite) pe cineva ~ cuiva a prezenta pe cineva in fata cuiva (in semn de omagiu sau pentru a fi judecat sau pedepsit). /<sl. poklonu
PORTAREL ~i m. 1) ist. Slujbas la curtea domneasca subordonat portarului. 2) Functionar care executa sentintele judecatoresti. /portar + suf. ~el
SPATAR2 ~i m. (in evul mediu) Dregator mare la curtea domneasca care purta la ceremonii spada si buzduganul domnitorului si comanda ostirea in timp de razboi. ◊ Mare ~ comandant suprem al ostii in lipsa domnitorului. /<ngr. spatharios
SABANA ~le f. inv. Haina lunga, ase-manatoare unui anteriu, purtata de slujitori la curtea domneasca. [Art. sabanaua] /<turc. sebane
TRETI adj. invar. ist. (pus inaintea unor titluri boieresti) Care era al treilea in ierarhia posturilor de la curtea domneasca. ~ logofat. /<sl. tretii
VORNIC ~ci m. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala) Mare dregator al curtii domnesti avand misiunea de a conduce treburile interne si cele gospodaresti. 2) Primar al unui sat sau oras. /<sl. dvorinicu
caftangiu, caftangii, s.m. (inv.) slujbas al Curtii domnesti care prezenta caftanul si-l aseza pe spatele celui onorat cu titlul boieresc de catre domnitor.
curteni s.m. pl. (inv.) 1. persoane care indeplinesc slujbe la curtea domneasca. 2. soldati din garda calareata a domnitorului; viteji, slujitori, ostasi de curte.
curteni, curtenesc, vb. IV (inv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva in serviciul unei curti (domnesti sau boieresti). 3. a recomanda, a sustine pe cineva, a pune o vorba buna pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasa; a i se inchina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a invata manierele elegante.
edechiu, edechii, s.m. (inv.) slujitor cu rang inferior la curtea domneasca.
aprod (aprozi), s. m. – 1. Fecior de boier care slujea la curtea domneasca. – 2. Slujbas care pazea salile si introducea publicul in unele institutii. Mag. aprod „paj” de la apro „mic” (Cihac, II, 476). Apare pentru prima oara intr-un document slavo-roman din 1443.
iciaga, iciagale, s.f. (inv.) slujbas la curtea domneasca.
iciceaus, iciceausi, s.m. (inv.) slujbas la curtea domneasca.
iciciohodar, iciciohodari, s.m. (inv.) slujbas la curtea domneasca care se ingrijea de incaltamintea domnului.
icioglan-ceaus, icioglan-ceausi, s.m. (inv.) slujbas la curtea domneasca.
iedecliu (idicliu), iedeclii, s.m. (inv.) slujbas cu rang de boiernas la curtea domneasca.
mataragiu, mataragii, s.m. (inv.) purtatorul mataralei; slujbas la curtea domneasca.
nobet, nobeturi, s.n. (inv.) 1. parada cu muzica militara, seara, la curtea domneasca; serenada executata de muzica militara turceasca. 2. schimbare. 3. obicei, randuieli.
orta-cusac, orta-cusaci, s.n. si m. (inv.) 1. brau de par putat de baltagii. 2. slujitor la curtea domneasca; edecliu.
peschirgiu, peschirgii, s.m. (inv.) 1. slujbas al sultanului sau al vizirului care era insarcinat cu pastrarea prosoapelor si a servetelelor. 2. boiernasul Curtii domnesti care prezenta domnului peschirul (prosopul) cand acesta se spala. 3. persoana care facea sau vindea prosoape, stergare, servete.
plaies, plaiesi, s.m. 1. (inv.) locuitor de la granita insarcinat cu paza frontierei tarii in partile de munte; granicer, strajer, muntean. 2. (inv. si reg.) administrator la curtea domneasca. 3. (reg.) paznic, portar; om de serviciu. 4. (reg.) locuitor al unui plai, de la plai. 5. (reg.) padurar de plai. 6. (reg.) lastun.
portarie, portarii, s.f. (inv.) 1. meseria, functia de portar. 2. (inv.) functia, demnitatea, rangul de portar al curtii domnesti, de boier cu acest rang.
seimen, seimeni, s.m. (inv.) 1. (la pl.) diviziune a corpului ienicerilor in armata turceasca, compusa din 34 de regimente. 2. (la pl.) corp de armata intocmit de Matei Basarab, compus din 2000 de lefegii straini (sarbi, bulgari, greci si albanezi) sub comanda unui polcovnic, pentru paza Curtii domnesti. 3. soldat din acest corp de ostasi, inarmat cu saneata (pusca). 4. (adj.; reg.; in forma: seiman) viteaz.
sofagiu, sofagii, s.m. (inv.) slujbas la curtea domneasca, care avea grija de divanuri si sofale (in epoca fanariota).
sofragi-basa s.m. (inv.) s.m. (inv.) boienasul curtii domnesti fanariote care ingrijea de masa domnului, de tacamurile si de panzaria sa.
samdangiu, samdangii, s.m. (inv.) slujitor care avea grija de lumanarile curtii domnesti.
tutungi-basa s.m. (inv.) slujbas al Curtii domnesti care se ingrijea de tutun.
ciohodar (ciohodari), s. m. – 1. In Turcia, servitor al Marelui Vizir sau al unui pasa. – 2. Camerier, slujbas la curtea domneasca avind obligatia sa se ingrijeasca de imbracaminte. – 3. Camerier, lacheu, servitor. Tc. cohadar (Seineanu, II, 130). – Der. bas-ciohodar sau ciohodar-aga, s. m. (camerierul principal al sultanului); ciohadarit, s. n. (contributie de un leu pe an pe care o plateau toti pantofarii; era renta camerierului principal al Domnului).
divictar (divictari), s. m. – (Inv.) Dregator la curtea domneasca, insarcinat cu pastrarea materialului domnitorului. Tc. divitdar (Seineanu, III, 48). Sec. XVIII, inv.
iordan s. m. – Ceremonia religioasa a sfintirii apei, pe 6 ianuarie, intru comemorarea botezului Domnului. De la Iordan, si acesta din ngr. ’Iορδάνης, sl. Iordanu (Tiktin; DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188). – Der. iordani, vb. (a stropi cu apa sfintita, de Boboteaza; este obicei religios si totodata popular, care conform traditiei se tinea cu mare fast la curtea domneasca); iordanit, s. n. (obicei popular ce consta in a stropi cu apa sfintita); iordanitor (var. iordanas), s. m. (persoana care stropeste cu apa sfintita).
APROD, aprozi, s. m. 1. (In trecut) Slujbas care pazea salile si introducea publicul in unele institutii. 2. (Inv.) Fecior de boier dat la curtea domneasca pentru a sluji pe langa domn ca paj sau ca scutier. – Magh. aprod „paj, ucenic”.
AULA, aule, s. f. 1. Sala mare intr-o cladire publica, destinata festivitatilor. 2. (In oranduirea feudala) curte domneasca sau imparateasca. [Pr.: a-u-] – Lat. lit. aula.
BARBIER, barbieri, s. m. Frizer. ◊ Compus: (inv.) barbier-basa = barbierul curtii domnesti. [Pr.: -bi-er] – Ngr. barberis (<it.).
CARAGHIOZ (‹ tc.) s. m. 1. Personaj comic, mascarici in teatrul popular turc. 2. Mascarici la curtile domnesti din Tara Romaneasca si din Moldova.
CAIMACAMIE (‹ caimacam) s. f. 1. (In Tara Romaneasca si in Moldova) Forma de guvernare provizoriu instituita in timpul cit scaunul domnesc raminea vacant sau pe timpul absentei domnitorului; locotenenta domneasca; p. ext. timpul cit dura aceasta forma de guvernamint. 2. Caimacamia Craiovei = locotenenta banului Craiovei, care din 1761 pina in 1831 s-a aflat la Bucuresti, la curtea domneasca.
CAFEGIU, cafegii, s. m. 1. (In trecut) Proprietar al unei cafenele; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Inv.) Slujitor la curtea domneasca insarcinat cu prepararea si servirea cafelelor. 3. (Fam.) Bautor pasionat de cafea (2). – Tc. kahveci.
becerie f. (d. beci). Incapere boltita subterana care servea de bucatarie la curtea domneasca supt Fanarioti: mai in laturile caselor domnesti erau beceriile sau cuinele si cuptoarele pitariii (Od.).
RAFOV, com. in jud. Prahova, situata in C. Ploiestiului, pe dr. vaii Teleajenului si pe raul Ghighiu; 5.493 loc. (2005). Halta de c. f. (in satul R.). In martie 1857, la R. a fost pusa in functiune o rafinarie de petrol, cu o capacitate de 2.700 t pe an (printre primele din lume), conceputa de Alexe Marin, Theodor Mehedinteanu si Adolf Steege. In satul R. se afla curtea domneasca a lui Stefan Cantacuzino (1714-1715), conacul lui Costache Cantacuzino (prima jumatate a sec. 18) si biserica Sf. Nicolae (1742, cu picturi din 1748), iar in satul Goga, biserica Sf. Nicolae (1776, restaurata in 1866).
copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. Fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevarat, copil legitim. Copil din flori, bastard. Copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.
beci (beciuri), s. n. – Subsol, pivnita. Probabil din cuman. bec „fortificat” (DAR, Puscariu, Lr., 315), cuvint oriental care s-a pastrat si in numele vechi al Vienei, tc. bec › rom. Beci (cf. Seineanu, II, 42). Der. becer, s. m. (sef peste bucatariile domnesti, dregator al curtii care, incepind cu sec. XVIII, exercita efectiv functia stolnicului); becerie, s. f. (bucatarie domneasca). Numele de becer (cf. pivnicer) se explica prin intrebuintarea data in mod traditional pivnitelor drept camara. Totusi, DAR da originea sa ca necunoscuta, si se gindeste numai la o posibila legatura cu germ. Zucker-backer. Nu este sigur, pe de alta parte, ca becer inseamna, „placintar”, cum gresit afirma DAR si Candrea; cf. Odobescu: becerul, adica bucatarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pecar „brutar”.
slujitoresc, slujitoreasca, adj. (inv.) 1. care apartine slujitorilor, servitorilor; privitor la slujitori, de slujitori. 2. soldatesc. 3. care apartine calarasilor si dorobantilor, privitor la calarasi si dorobanti. 4. care apartine subalternilor marilor dregatori domnesti de la curte.
BALCIC, oras in NE Bulgariei, pe Coasta de Argint, la S de capul Caliacra; 12,2 mii loc. (1982). Statiune balneoclimaterica pe tarmul Marii Negre. Castel cu parc si paraclisul „Stella Maris” in stil bizantin, inspirat din arhitectura bisericii domnesti de la curtea de Arges, cu fresce interioare, care au apartinut (resedinta de vara) reginei Maria a Romaniei. In antic. colonia greaca Dionysopolis infiintata de colonisti din Milet in sec. 6 i. Hr. Intre 1913 si 1940, situata in Cadrilater, a apartinut Romaniei.
BAS-BULUCBAS, bas-bulucbasi, s. m. (Inv.) Capetenia bulucbasilor, care, ca sef al garzii domnesti, supraveghea inchisoarea curtii. – Tc. bas-bulukbas.
domnesc, -EASCA, domnesti, adj. 1. Care apartine domnului (3), privitor la domn; care emana de la domn; care apartine curtii domnului. ♦ Bogat, imbelsugat; elegant. 2. (In sintagmele) Mere domnesti = varietate de mere mari, de culoare galbuie-portocalie dungata cu rosu. Mar domnesc = soi de mar care produce asemenea mere. – Domn + suf. -esc.
aprod m. (ung. aprod, copil, paj, ucenic). Vechi. Fecior de boier care implinea pe linga domn serviciu de paj si scutier (numit si aprod de curte, care, impreuna cu copiii de casa, formau garda domneasca). Mai pe urma, incasator [!], perceptor (numit si aprod de tirg). Agent care-i aducea la judecata pe impricinati (numit si aprod de divan). Azi. Usier pe la judecatorii si prefecturi (pe la autoritatile judiciare si administrative). V. dorobant.
DIVICTAR, divictari, s. m. (Inv.) Boiernas de curte care se ingrijea de cele trebuincioase domnitorului pentru scris; purtatorul calimarii domnesti. – Tc. divitdar.
SPLENDOARE s. 1. v. frumusete. 2. v. grandoare. 3. maretie, stralucire, (inv.) pohfala. (~ alaiului domnesc.) 4. v. fast. 5. fast, lux, maretie, pompa, somptuozitate, stralucire, (inv.) ighemonicon, pohfala, saltanat. (~ de la curte.) 6. frumusete, minunatie, minune, (pop. si fam.) mandrete, (Transilv.) mandrenie, (prin Ban.) mandrulenie. (O ~ de fata.) 7. v. glorie.
CHIPARISSA, Nicolae (sec. 17-18), cronicar moldovean, de origine greaca. Autor al unei cronici de curte, in limba greaca, in care se relateaza evenimentele petrecute intre 1716 si 1717, in timpul celei de-a treia domnii a lui Mihai Racovita.
LOGOFAT ~eti m. 1) (in evul mediu in Tara Romaneasca si in Moldova; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Boier cu functia de presedinte al divanului, care avea in grija pecetea domneasca si intocmirea hrisoavelor domnesti. 2) Sef al cancelariei domnesti. 3) inv. Slujbas intr-o cancelarie insarcinat cu copierea si intocmirea actelor; copist; pisar; scrib. 4) Supraveghetor al slugilor de la o curte boiereasca. /<ngr. logothetis
CEAUS, ceausi, s. m. (Inv.) 1. (La turci) Usier, curier sau aprod al curtii. 2. (La noi, in oranduirea feudala) Nume dat unor functionari publici: a) capetenie, sef, comandant; b) capetenie de surugii; c) capetenia vanatorilor domnesti; d) aprod. 3. Om de serviciu la sinagoga. – Tc. cavus.
CEAUS, ceausi, s. m. 1. Functionar inferior la turci, care indeplinea functia de usier, de curier sau de aprod (1) al curtii. 2. Nume dat, in evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova, unor functionari publici: a) sef al unei cete de slujitori; b) capetenie de surugii; c) capetenia vanatorilor domnesti; d) aprod (3). 3. (Inv.) Om de serviciu la sinagoga. – Din tc. cavus.
Aegisthus, fiul lui Thyestes, nascut din unirea acestuia cu propria lui fiica, Pelopia. A fost crescut la curtea lui Atreus, regele cetatii Mycenae si fratele lui Thyestes. Dupa ce, la indemnul tatalui sau, si-a omorit unchiul, Aegisthus a ramas in casa acestuia. Nu a participat la razboiul impotriva Troiei si, in lipsa lui Agamemnon, a sedus-o pe sotia acestuia, Clytaemnestra. La intoarcere, Agamemnon a fost ucis de cei doi (v. si Agamemnon). Aegisthus a domnit timp de sapte ani asupra cetatii Mycenae. In cel de-al optulea an insa, a fost omorit la rindul sau de Orestes, fiul lui Agamemnon, care in felul acesta a razbunat moartea tatalui sau.