Rezultate din textul definițiilor
sisca3 s.f. (reg.) nume dat mai multor plante: trestie (de balta, de camp), papura, iarba rea.
BUBERIC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scro-fulare, (reg.) branca, poala, frunza-de-buba-rea, iarba-neagra, urzica-neagra.
VETRICE s. (BOT.; Chrysanthemum vulgare) (reg.) marun, marunca, buruiana-de-ceas-rau, iarba-ra-iului.
iarba-TREI-RAI s. v. popilnic.
POPILNIC s. (BOT.) 1. (Asarum europaeum) piperul-lupului, (reg.) ficatea, najitnica, piparus, pipernita, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiana-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii. 2. (Anemone hepatica) (reg.) breaban, viorele (pl.), crucea-voinicului, floarea-pastilor, foaie-de-vioara, iarba-fiarelor, iarba-trei-rai, trei-crai, trei-rai, trei-rai-boieresc.
iarba ierburi f. 1) Orice planta erbacee (salbatica) cu frunze verzi si flexibile (care serveste, de regula, drept hrana pentru animale). ◊ ~-creata menta. ~a d******i tutun. ~ rea a) iarba otravitoare; b) iarba care invadeaza culturile, impiedicandu-le sa creasca. ~a-fiarelor planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, avand frunze opuse alungite si flori albe, galbui sau verzui. ~-grasa planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze carnoase lucioase si flori albe sau galbene, folosita in scopuri medicinale. ~-de-Sudan planta erbacee exotica, cu tulpina e****a inalta, cu frunze inguste si lungi, cultivata pentru furaj. 2) la pl. Plante erbacee de tot felul; ierbarie. ◊ Cata frunza si ~ in numar extrem de mare. A cauta (ceva sau pe cineva) ca ~a cea de leac a cauta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetatie naturala sau cultivata de plante erbacee (de obicei de aceeasi specie) marunte si dese. 4) Nutret din astfel de plante erbacee proaspat cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba
A PASTE pasc 1. tranz. 1) (iarba sau alte plante) A manca rupand cu gura direct de unde creste. 2) (vitele) A supraveghea in timpul pascutului; a pasuna; a pastori. ◊ ~ pe cineva a urmari pe cineva, pentru a-i face un rau. 3) (despre nenorociri, primejdii) A ameninta ca o fatalitate. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a-l urmari norocul (pe cineva). 2. intranz. (despre animale erbivore) A manca iarba (sau alte plante), rupand cu gura direct de pe teren; a pasuna. /<lat. pascere
DARA, dare, s. f. 1. Urma ingusta si continua lasata pe pamant, pe nisip, pe zapada pe iarba etc. de un obiect tarat sau de o cantitate mica de lichid, de graunte etc. varsate; p. gener. urma. ◊ Expr. (Fam.) A face dara prin barba = a face inceputul, a stabili un obicei (rau), a crea un precedent. 2. Dunga, linie; spec. dunga, raza de lumina. – Din sl. dira.
SLABANOG adj., s. I. 1. adj. v. slab. 2. adj. v. debil. 3. adj. costeliv, jigarit, pipernicit, pirpiriu, prapadit, prizarit, rapciugos, sfrijit, slab, uscat, uscativ, (rar) uscacios, (inv. si reg.) marsav, rau, sec, secatiu, secativ, (reg.) ogarjit, (Mold. si Transilv.) pogarjit. (Vita ~oaga.) 4. adj., s. v. neputincios. II. s. (BOT.) 1. (Impatiens nolitangere) (reg.) bradulet, brie, calapar, iades, ploponog, rachitele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarba-rosie. 2. (Ephedra distachya) carcel.
COLT2 ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac